― lui se conturează pe cuvinte înainte de a le procesa. „Mă îndoiesc teribil...” Limba i
se petrece printre buze și privește o clipă către cer, ducându-și din nou brațele într-o încrucișare la spate. „Altfel ți-ar fi luat mai puțin de 10 ani să te prezinți în fața mea, nu crezi?” Pufnește
